În urma colapsului din 1929, faimosul economist John Maynard Keynes aducea în atenție faptul că natura umană, sub forma tendințelor psihologice, influențează acțiunile noastre (contrar teoriilor clasice, conform cărora comportamentul economic este guvernat de raționalitatea perfectă).

 Prin urmare, este clar că și organizațiile au un suflet: se nasc, cresc, iar apoi se pot „îmbolnăvi” sau pot suferi. Au nevoie de tratamente, de îngrijire, sau mai degrabă de soluții strategice, pentru a ieși din situațiile dificile sau pentru a gestiona etapele foarte delicate ale schimbării.

Nu întâmplător, capacitatea de a rezolva probleme („problem solving”), este una dintre aptitudinile cele mai solicitate în anunțurile pentru ocuparea unui loc de muncă, iar schimbarea este tema comună a majorității contextelor profesionale și organizaționale. Se schimbă piețele, strategiile organizațiilor, modalitățile de organizare a muncii, tehnologiile, competențele necesare pentru muncă și pentru a atinge anumite obiective.

Natura umană este caracterizată prin rezistență la schimbare. Acest lucru este valabil și pentru organizații, poate într-o măsură mai mare decât pentru persoane. Organizațiile mari dezvoltă rezistență la transformări și nu reușesc să vadă să vadă defectele care împiedică funcționarea optimă a structurii.

 De peste douăzeci de ani mă ocup și de organizații, oferind soluții la problemele lor specifice. Consider că organizația ca sistem reprezintă o „calitate emergentă”, care este în măsură să fie eficace pentru scopurile sale doar dacă funcționează armonic. O astfel de situație este creată și alimentată de relațiile dintre oamenii care trăiesc și acționează în interiorul ei, chiar și atunci când, aparent, complexitatea organizației îi depășește. În orice caz, numai persoanele și cooperarea lor pot construi succesul sau eșecul unei firme.

Abordarea implică focalizarea pe factorul uman (care creează, hrănește iar câteodată „otrăvește” sau distruge organizația și potențialul productiv al acesteia), cu scopul de a reorienta atenția asupra potențialului individului sau a grupurilor de persoane din interiorul „organismul viu” care este organizația, astfel încât să-i potențeze „energia vitală”.

Organizația care funcționează optim este asemenea unei corăbii: captează curenții generați de propriile structuri și se propulsează cu ajutorul acestora, asigurându-se că fiecare componentă a echipajului simte că a contribuit la succes.

 

Managementul strategic: cum să obții rezultate maxime cu efort minim

• Problem solving; cele patru stadii operative: definirea obiectivului și evaluarea soluțiilor încercate 

 Gestionarea strategică a colaboratorilor:

• comunicarea eficientă pentru a evita conflictele și pentru a construi „cercuri virtuoase”: majoritatea problemelor organizațiilor sunt legate de probleme de comunicare, care generează probleme de relaționare
• cum să creezi fluxuri de comunicare funcționale, cum să delegi, să controlezi și să corectezi

 Frica de a lua decizii:

• majoritatea organizațiilor intră în criză din cauza incapacității persoanelor de a lua decizii, sau pentru că iau decizii greșite, fără a evalua efectele colaterale;
• forme de suferință în cazul luării deciziilor;
• cum să gestionezi frica de a lua decizii: strategii și stratageme pentru a depăși frica de a lua decizii;

 

• De la căutarea vinovaților la descoperirea soluțiilor: rezolvarea strategică de probleme ca „driver” (element motor) pentru succesul unei organizații
• Leadership disfuncțional: indentificarea și rezolvarea de problemelor;
• Cei performanți devin și mai performanți.